Cand refluxul trage in el
mareea durerii
in care se scalda versul,
Malul cerului
ramane fara nisip.
Atunci iarta-ti netacerile
ce stau dincolo de tine.
Ploaia cu stele te infasoara
pana la glezne.
Abia te mai zaresc
in campia Lactee.
Dorintele se sting
in nemurire.
Timpul e un drum ingust
spre miezul universului.
Calator de-un popas,
prin plalatul cu ferestre-oglinzi
imi odihnesc
obosite sentimente.
Curcubeul Luminii,
imi arde
necredinte si lacrimi.
Lia
